realul o desface
și timpul cade-n tine
c-amurgu-n vară.
destrămată-i viața-n clipe
și culoarea se topește
ca un vis cu multe fețe
adâncit în foi corupte.
fără punct de legătură
erai un gând, o faptă,
prinsă-n cerul de hârtie
de o minte prea bolnavă.
22.03.2015,14:05
_________
Și-n depărtare,
în flori și roiuri de culoare
valsezi în apa lunii.
Și cântă stelele chemare
și cade noaptea despletită
și vine focul să te-ncânte
-atâtea clipe-s risipite,
cu gânduri - vorbe aruncate!
și-n inimă se-afundă vălul
durerilor netulburate.
23.03.2015,00:05
_________
și-a noastră lume, mică
în cercuri se-nvârtește
și inima omoară
în ploaia de cuvinte
26.03.2015,19:59
_________
Și ea, iubirea, cade
rănind în jur sclipirea,
păstrând în voce gândul
zdrobit de fapta goală.
și trece timpul prin coșmar
țesut cu groază și durere
și-n noaptea de cleștar
răsare luna plină.
și-ntre norii de zăbavă
doarme moartea disparat,
și de-o funie s-atârnă
clopotul nevoii crude.
și se leagănă de lună
atârnat de lipsuri - fructe
omul prost și rupt de lume,
omul dur și alb în sine
30.03.2015,03:06.
_________
în sinteză ea vorbește,
dragostea în joc schițând
și-ntr-o doară zice iară:
-Aș, de-ai fi iubit!
clipa geme-ndurerată
timpul greu rănind-o,
iar din rana-i apăsată
uitarea-n jur se cerne.
și-ntr-o filă gălbejită
cad cuvinte maldăr,
și-ntr-o viață se aruncă
sensuri dure și opace.
01.04.2015,09:39
_________
Și-atâtea vise
inima destramă,
și duce vântul dorul
înconjurat cu aripi de zăpadă.
și arde-n sine gândul
topind în sine fapte,
și căutate-s zi și noapte
asmuțitele păcate.
01.04.2015,22:06
_________
Și-ncet te stingi
pierzând în gânduri
fiorul vieții, tăcutul dor
și-n leagănul perechii
se saltă-n cer sărmanul lor.
Cântate-s nestemate
și stelele se sting suflate
și-n negru-s răsfirate
pestrițele păcate.
Iar firul ce te ține,
cu roșu de te prinde,
în adevăr te subțiază
oglindind în ceară
al morții înger.
01.04.2015, 23:31
_________
Durere surdă, flori de crin
și petale albe, sângerii, povară,
ș-oglinzi sculptate-n negru
într-o ramă se ridică.
și cu mintea-ncețoșată,
somnul susurând din sine,
mâna-i albă stă, dezmiardă,
coji de nucă, culori depline.
și pe-o pensulă știrbită,
mâzga timpului se uscă,
înmuiată-n vidul veșnic,
ca bolnavul în eter.
ruga se destramă-n pâză,
ca un das funebru, tace
și-ntru-n voal transpiră duhul
într-o viață dulce toată.
și-ntr-un colț- o semnătură,
cu o buclă de final, cochetă,
las-o roșie insignă - crinul,
azi, străpuns, de-o pană fină.
03.04.2015,23:39
_________
Și-n tine s-a sădit durerea,
și prinsă-i frica
de timpul dus, sfârșit
în gradul cel din urmă.
cântecul de jale crește
și rugile se frâng de cer,
și cad suspine și smulg din tine
o lacrimă, un gând tăcut.
și-n depărtare, în timp apus
ascunzi o floare, cuvinte în petale
și scoarte de sintetic strânse,
încremenesc în cumpăna privirii.
04.04.2015,12:05.
_________
Și-un rând de cuvinte,
sortite, azi, să moară
se duc în sine,
-repetabilă povară!
și-nchisă stă iubirea,
și gândul stă de pază,
ținând în chei sclipirea,
tăcutului de primăvară.
dansând prin flori tăcute,
și-n zumzet ce-albine cântă
uitarea se așterne,
în veselia ce se cerne.
07.04.2015,19:50
_________
_________
Și tinerețea nu te-ajută
gândirea de-o încerci,
și râsete te ceartă,
dure, reci, amare.
Și-n viitor privești,
stingând în urmă clipe
și-njur se ofilesc narcise
pictate-n cer- o criptă!
Și gândul se răsfață,
cu dorul se împacă,
și-n poezie se reflectă,
privirea- imagine crezută.
15.04.2015,00.19.
