Cum îl văd pe Robin Hood ? - raw

Cum îl văd pe Robin Hood ? Complet inutil în ziua de astăzi. Dacă nu mă înşel, pentru a-l înţelege, trebuie să te raportezi la situaţia politico-civilă există la data scrierii cărţii, de fapt.. la data consemnării, scriptic sau oral, a existenţei sale. Presupun că, apariţia sa a fost determinată de un sistem sclavagist sau cel puţin cvasi-sclavagist, un sistem în care ereditatea decidea statutul social şi nu competenţele, calităţile personale. Totul fiind deţinut deja, cei noi, cei care erau săraci nu aveau altă variantă de a trăi decât de a se supune celor ce aveau totul (pământ, bani, cultură şi titluri etc.). Aşadar, în opinia mea, Robin a apărut ca o alternativă, ca o şansă a celor săraci care, pentru a supravieţui... El fiind, aşadar o decizie a unei persoane de a ,,împrumuta" de la cei bogaţi în scopul de a ajuta pe cei săraci. Ce altă alternativă să fi avut în contextul în care, totul era deja distribuit ?

Acum, 2 manga-uri:

1. Shin Angyo Onshi - m-a convins să scriu această impresie, el - manga-ul- venind în urma unei idei - Robin Hood.

Am adăugat pozele anterioare, extrase din manga (variantă online) deoarece mi-am amintit de o discuţie în legătură cu Little Red Riding Hood (Scufiţa roşie).

2. Animal land (Dōbutsu no Kuni)  - Makoto Raiku . Mi-a plăcut abordarea.

Hobby

Noul meu hobby - colectarea urărilor. Google-ul a făcut un pas, în politica urărilor, dar... duce lipsă de perspectivă. Nu-i faci, aceleaşi persoane, aceeaşi urare, an de an...

2013, 2014... aceeaşi urare. Aceeaşi poză, acelaşi sec La multi ani ! , cool, right ? Of course not ! Nimic nu se compară cu Un călduros La mulţi ani mai ales dacă vine din partea unei persoane dragi ţie. Hahaha..

În prima poză, aniversarea din 2013, în cea de-a doua, cea din 2014.

A ta aniversare nu-ţi conferă nimic, amintiri, plăceri, nimic prin sine. Tot ceea ce deţii, tot ceea ce câştigi este bazat pe o convenţie, a ta cu societatea. O convenţie ce nu face altceva decât să marcheze scurgerea timpului şi atât. Trecerea timpului are o valoare simbolică, nu-ţi aduce nici un venit, nici o recunoaştere prin sine însăşi. Gata, deja mă repet.

Happy birthday to me! La mulţi ani ani mie ! ~

O părere - Raw.

Prima impresie a dragostei conştiente cred că am avut-o printr-a IX-a. Îmi plăcea foarte mult o persoană, mai exact pozele pe care mi le oferise. N-a ţinut mult; la scurt timp după aceea a intervenit, în urma unei izbucniri, urmată de o tăcere prelungită realizarea faptului că nu era decât o iluzie, un răspuns greşit la ,,Ce este între noi ?".

Cea de-a doua s-a întâmplat prin anul II de facultate. Aceasta însă fusese precedată de vreo doi ani de prietenie. Curios lucru este faptul că, între acestea a mai existat o aşa-zisă relaţie, dar, aceasta, fusese o fantezie virtuală - nu a existat sub nici un aspect.

După cum spuneam, doi ani de prietenie; doi ani de falsă prietenie sau poate, ar trebuii să spun că era vorba de o prietenie prost înţeleasă; ceva în care exista mai degrabă un schimb de păreri, gânduri, sentimente decât ceva deziteresat.

Ce mi se pare interesant e faptul că, la un moment dat, în cazul celei de-a doua, am devenit conştient de dorinţa de a trece mai departe, de a trece la următorul ,,nivel". Nu ştiu de ce dar, în urma unei discuţii, totul s-a răcit. Să fi fost vorba de un punct ultim în care, acela era rezultatul firesc sau poate că a fost vorba de ceva necunoscut şi exterior mie ? Poate că, discuţia a născut nişte îndoieli, a  creat sau a deschis nişte răni? Nici până acum nu am reuşit să ajung la un răspuns.

,,Căsătoria din interes naşte nefericiţi" - adevărat lucru. Devenind conştient de această dorinţă a mea, de a încerca şi o relaţie, am avut curajul de a -i trimite un mesaj, ,,Vrei să fii...". Nu am primit nici un răspuns. Era de aşteptat; mă aşteptam la aceasta.

În discuţiile ce au urmat, niciodată nu am mai făcut acest pas, cu toate că, la un moment dat, când am aflat că nu mi se acordă atenţie exclusivă, mi-am comunicat retragerea. Răspunsul a fost ,,epic": ,,... şi ce dacă mai vorbesc cu 2-3, ne f... cumva şi nu ştiu eu ?".

Exprimarea directă nu a rezolvat problema, doar a clarificat poziţiile.

Cu toate că  reuşeşti să-ţi dai seama de propria greşeală nu înseamnă că te şi schimbi.

A dori atenţie exclusivă este ceea ce este caracteristic şi se observă cel mai bine la un copil. Doreşte.

Cum s-a ajuns aici ? Putea fi evitată situaţia ?

S-a ajuns pe nesimţite. La un moment dat cineva punea întrebarea: ,,Pot rămâne prieteni două persoane între care a existat o relaţie intimă ?".

Consider că, prietenia, ca şi iubirea, apare pe nesimţite şi că dispare doar în timp, niciodată subit.

Dacă de la prietenie, la iubire se trece mult mai uşor, invers este aproape imposibil. Şi aceasta pentru simplul fapt că, iubirea presupune mai mult decât o simplă legătură de afecţiune, presupune împlinire. Împlinirea nu presupune şi nu se rezumă la o apropriere fizică, temporară; iubirea înseamnă că simpla existenţă a persoanei celelalte e suficientă, existenţa ei te bucură chiar dacă nu îţi este alături.

Deoarece dragostea poate fi unilaterală, a porni de la prietenie spre iubire pare mai uşor. Dar, se pierde din vedere faptul că, sentimentul neîmpărtăşit nu este întotdeauna şi înţeles. 

Prietenia, iubirea ca şi orice altceva se învaţă. Se învaţă însă involuntar. Învăţăm, spre exemplu, să renunţăm la fumat pentru că persoana iubită este alergică la fumul de ţigară, învăţăm să fim atenţi la sentimente, la spuse...

Dar, iubirea nu presupune o închisoare. Lipsa de comunicare, ca şi lipsa de sinceritate sunt cele care prevestesc finalul: despărţirea.

Nimeni nu te obligă să renunţi la fumat pentru că X sau Z este alergic. Aceasta trebuie să o faci tu singur, trebuie să realizezi că provoci suferinţă nu doar printr-o acţiune palpabilă, fizică, nu doar prinn produsul ţigării - fumul, ci şi prin indiferenţa ta. Dar, înlăturând fumatul s-ar părea că problema s-a rezolvat. Greşit! Nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Alergica persoana va lua contact va putea să ia contact fizic cu cealaltă, i se va putea apropria, dar relaţia a devenit o închisoare.

Cu toate că iubirea ar presupune un sacrificiu, acesta nu trebuie impus; sacrificăm anumite lucruri deoarece este necesar, deoarece dorim sau suntem siliţi să facem a ceasta. Dar, în iubire nu poti sili! Nu poţi sili pe cineva să te iubească, după cum nu poţi sili pe cineva să nu te iubească. 

Cum, mai nimeni nu realizează cum de se deteriorează relaţiile, consider că, comunicarea, cuvântul reprezintă puntea de legătură dintre două lumi. Empatia, simpatia nu reprezintă altceva decât nişte instrumente care fac să descrie anumite faţete ale realităţii. Cum poate simţi cineva ceea ce simte altcineva, în acelaşi fel, cu aceeaşi intensitate ? Nu se poate. Suntem diferiţi şi aşa vom rămâne.

Să revenim la discuţie, eu o iubesc. Ea nu mă iubeşte. Nu ştiu nimic despre ceea ce simte. Ţinând în mine sentimentul, nu fac altceva decât să greşesc în timp continuu. Iubirea a apărut; nefiind învăţat cu ea mă voi schimba; schimbarea va fi resimţită însă de cel puţin 2 persoane: eu şi ea. Până voi fi învăţat e posibil ca ea să nu mai aibă răbdare, să abandoneze călătoria. Şi astfel, cel care iubeşte se găseşte în faţa a două opţiuni: să mărturisească sau să ascundă.

Decizia e grea.

Oricum ar alege, totul e aparent pierdut. În cazul în care sentimentul nu-i împărtăşit, va mai fi posibilă prietenia ? Greu de spus. Dar nici în situaţia în care se ascunde nu stăm mai bine. Va interveni gelozia, se vor produce schimbări. Să presupunem că Ea îl va iubi pe El. Eu ar trebui să mă bucur; simpla-i plăcere ar trebui să-mi producă şi mie bucurie. Adevărat, dar şi a suferi din iubire trebuie învăţat!

O astfel de iubire, dezinteresată, iubire în iubire, cum s-ar zice.. e o iubire desprinsă din religie. Iubirea din poveşti e dublată de sexualitate nu de intimitate. 

În cazul în care Ea nu va fi iubită de El, ar părea că mai ai o şansă. Dar, dragul meu Eu, iubire cu forţa nu există. Făcând mişcarea, mărturisind, Ea, trădată sau refuzată, în primele clipe va căuta un substitut, aşadar vei deveni un înlocuitor.

Şi iată cum, vei suferi de două ori: odata pentru ea, odată pentru tine. Mila pentru ea, te-ar mai salva, ţi-ar da noi aripi, vei ajunge poate să găseşti puterea de-a tăcea, de-a o ajuta nepunând-o în faţa posibilităţii de a pierde şi un prieten. 

Drumul dinspre prietenie spre iubire, îl văd, deocamdată cu un singur sens. Fie ajungi la final, fie nu. Odată rostite cuvintele, poziţiile se vor schimba, iremediabil, ireparabil. În cele mai multe cazuri ea nu te va accepta. Atunci tu, dacă nu vei şti să o iubeşti pentru binele ei te vei îndepărta şi ea se va găsi fără reazim, fără sprijin, poate.

Şi iubirea are mai multe trepte, nu poate fi înţeleasă dintr-o dată. Treapta cea de sus ar fi cea în care simpla fericire a Ei te-ar umple de fericire. Chiar dacă nu e a ta, chiar dacă nu-i alături de tine. Iar de va zice: ,,Da, eşti iubit!" va rosti o minciună, pentru că, la început, nu-ţi vei da seama, eşti fericit ! Dar, vai ! ce agonie te aşteaptă... Ea-l va dori pe El, tu nu vei exista, nu ai existat. Ai pierdut orice speranţă ! Nu mai poţi fi nici prieten, nici altceva apropriat. Cel mult o cunoştinţă, un punct, o amintire. Zici că te-ai mulţumi şi cu o cunoştinţă ? Nefericitule ! Prezenţa ta-i va provoca durere; poţi zice că o iubeşti atunci când o faci să sufere ?

Să presupunem că ai tăcut, că i-ai fost alături la greu, că la bine i-ai lipsit (şi tu suferi- iubeşte şi e iubita!), dar.. atunci când va fi respinsă, dacă va fi, atunci când va suferi, dacă va suferi tu, nu vei suferi ?

Cel mult prieten. Vezi bine că, cel mai bine e să taci şi să rabzi. Să rabzi până vei ajunge să înţelegi ce-i iubirea. Dacă la rându-i te va iubi şi Ea te va aştepta. Măcar îţi va rămâne speranţa.

Vei zice că, cel puţin veţi rămâne prieteni. Greşit ! Pentru tine ea va fi iubită, pentru ea vei fi prieten ! Cine va suferi ? 

Iată aşadar ce înseamnă iubirea: o făgăduială, o glumă proastă !

Între mine şi ea, nu a fost niciuna, nici prietenie, nici iubire. A lipsit atât stratul cât şi substratul. Să mă consider fericit ? Doar timpul o va dovedi. Nu există reţete.

Am vorbit despre cum văd eu iubirea, aceasta poate fi mai grea decât prietenia. Am vorbit despre Eul cel de astăzi şi nu de cel de mâine. Există nuanţăr, există diferenţieri, dar acelea depind de cazul concret. Desigur, într-o iubire, ca şi-ntr-o prietenie intervin şi alţi factori: familia, educaţia, mediul... dar toti aceştia contribuie mai mult sau mai puţin la propria-ţi fericire.

Trei cuvinte: învăţare, răbdare şi sinceritate.

22.02. 2014

Câteva poezii mai vechi. Multe dintre ele sunt doar schiţări ale unor idei.

                                         Lyrics

2.

Cand supararea-nfige coltii-n mine

Cand ura roade-n mine

Cand as vrea sa fii aproape ,

Cand as vrea sa fii departe

Mi-as dori sa pot scapa de toate

De viata ( plina de pacate), de visele desarte

De veghea ce-n miez de noapte

Mi-ar roade-n suflet si prea i-ar place

As vrea sa stau cu capu-n poala ta

As vrea sa vad privirea ta

As vrea s-aud inima ta

As vrea s-aud din gura ta

Cuvinte blande , cuvinte iubitoare

Cuvinte calme , pline de savoare

Cuvinte ascunse-n reci suspine

Cuvinte - cuvinte , inima plange-n mine

As vrea sa vad o lacrima pe fata ta ,

As vrea sa stiu ca-i din vina mea

As vrea sa-ti pot alina durerea

As vrea s-aud chemarea ta

Mi-as dori sa le am pe toate ...

De-as putea avea iubirea ta

De-as putea simti caldura ta

Mi-as dori de toate , chiar si visele desarte

Ce-mi aduc aminte de mine

Ce-mi aduc aminte de tine

Ce-mi par niste soapte

Ce-mi zic de toate

3.

Parerea mea-i ca semeni cu o floare

  Ce-si pleaca capu-n aerul inmireasmat de primavara,

  Ce priveste-n departare sosirea pasarilor migratoare

  Ce-ti deschizi a ta petala, primind a soarelui povara

  In aerul inmiresmat de primavara

  Parerea mea-i ca semeni cu o floare

  Ce-si scoate capul printre frunze,

  Vrand sa scape de-a lor racoare

  Priveste cu ardoare a soarelui splendoare

  Dar, uimita de-a sa paloare

  Isi pleaca capul cu tristete ,

  Vazand razele razlete

  Ce vestesc o falsa sarbatoare ,

  O falsa primavara

  Parerea mea-i ca semeni cu o floare .

4.

Stau si ma intreb : Oare, iubirea-i trecatoare ?

Atunci cand simti ca inima te doare

Atunci cand vrei sa ai placeri carnale

Atunci cand vrei sa stai si sa visezi,

La fantasmele din visul tau,

Ce-ntind spre tine a lor gheare

Vrand sufletul sa-ti inconjoare,

Si sa-nfiga-n el c-o placere,

Animala, sageti arzatoare;

Pline de venin ce-ti fac viata un chin

Atunci cand crezi ca-i in gandul tau ,

Atunci primesti de stire , ca moartea-ti este sora

Iar durerea-ti este nora ,

Atunci cand vrei sa rupi fasii-fasii

Ale dragostei prostii

Atunci cu lacrimi arzatoare

Stai si te intrebi : de ce inima te doare ?

5.

Ai incredere in tine muritor pagan

Ai incredere-n acest pamant

CE vrea sa-ti fie a-ti fi al tau mormant

Si-ntinde catre tine fasii late , despicate

De pacate , te priveste si te-ntreaba

Cu uimire , de respingi a sa iubire

Il privesti cu inocenta si-i raspunzi ,

Cu prudenta ca nu vrei sa-ti

Fie sufletul pagan , iar inima mormant

Pentru ganduri trecatoare , reci s-amare

Pentru spasme involuntare , pentru emotii cerebrale...

6.

Stau, intr-o groapa, privind trupele ce-ataca

Privesc obuze cazatoare raspandind teroare

Privesc cadavre puse cap la cap , ca un corp compact

Cadavre ce raspandesc duhoare, simtita pana-n zare

Privesc trupuri sfartecate , mutilate

Si-ncep s-aud zgomote seci de arma , tipete , suspine

Aud si simt cum inima cum se zbate-n mine de spaima , de durere

Dar simt ca ea mai cere , ca-i place viata-n oaste,

Ca-i plac toate, carnea sangeranda,

Ca-i place mirosul greu de pusca , amestecat,

Cu cel de trupuri moarte , ce nasc mirosuri fade, prea greu uitate.

Privesc o pata, o pata de culoare, ivindu-se-n zare;

E-un steag, ultimul strajer de pe-un camp prea infidel

Un camp udat de sange, un camp ce-i plin de oase

Descarnate de hada moarte , de hoituri putrezite

Privesc avioane calatoare , ce-aduc in zbor teroare

Privesc umbre tematoare , privesc viata cum se scurge

Privesc timpul cum se duce , luand cu sine

Sperantele fara viata a celor ce-s in viata

Si vad, vad tigva mortii , tigva hada ce se uita-n preajma,

Ce se uita-n departare, raspandind teroare, printre trupuri muritoare

Luand cand de-aici, cand de colo cate-un suflet mai  firav

Si il duce in  al sau alcov , cu drag..

Aud un tun cum trece, in zanganit de lanturi

Si simt cum aerul vuieste , iar cerul sclipeste

Si simt pamantul ud de sange , mirosul fad de moarte

Si, incet, incet se lasa inc-o noapte

Dar, pe seara, scantei rasar in zare

Obosit, ma las pe spate, ascultand ale noptii soapte

Inchid ochii dar, primind pe buze sarutul mortii

Simt fiorii reci de teama si-ncep sa strang in brate,

Cuprins de umbre, doua oase

Privesc in jur si cuget, cuget la tot ce-nseamna moarte,

Incet-incet simt cum incremenesc, deschid ochii si privesc

Inca o data si-nca-o-data dureroasa-mi soarta

7.

Stau si ma gandesc : De ce te mai iubesc ?

De-atatea ori ti-am arata ca pot

Sa stau , sa rabd , sa privesc ,

Dar totusi stau si ma gandesc:

De ce ma mai chinuiesC ?

Ti-am dat flori , cadouri ... toate cele

Ti-am dat gandurile mele

Ti-am dat cu ele inima mea ,

Pentru ca vroiam iubirea ta

Dar vai,acum , stau si ma gandesc

Oare chiar vreau sa te iubesc ?

Oare vreau iubirea ta, dulce-amara ?

Vorbe desarte-n ganduri se coboara

Ganduri razlete s-aduna-n cete

Printre razele razlete , sclipiri marete

Anunta cu tristete , sentimente de tristete,de tandrete

Drumul plin de-a negurilor genune

In aer stau , plutesc , incremenesc

Vorbesc frumoase vorbe tematoare

Vorbesc sentimente-naltatore

Vorbesc cu patima si ura

Despre-o fantasma ce-ncerca

Sa prindra-n mreaja sa

O iubire pura , o intreaga ura

Si totusi stau si ma gandesc : Te mai iubesc ?

8.                  

Desi lumea ma-nconjoara

Tristetea ma-nfioara

Raceala ma cuprinde , dar totusi

Simt cum sangele-mi clocoteste,

Iar furia-mi mocneste

Astept cu nerabdare , de parc-ar fi ,

Prima oara , o descarcare interioara

Si totusi , ea-ntarzie s-apara

Iar eu , cu temerile-mi interioare

Stau , privesc in zare

Spre norii negri , ai grijilor soli

Privesc cum zboar-o cioara

Privesc in zare , si caut fulgerele ce-ntarzie s-apara

Avand fundal un tunet , in vuiet salbatic de vant

Un fulger sfischiutor rasare , din cer se pravale

Pe pamant , peste biata cioara

Privesc un fulg ce-ncet coboara

Privesc cum pluteste in timp ce aerul vuieste

Privesc cum cad picuri mari de ploaie

Privesc picurii de sange ce m-nconvoaie

Sunt reci , ii simt pe piele

Plang in tacere , pustiit de durere

Ma prabusesc in haul in care-odiniara

Traisem bucurii , sperante , fantasme toate

Primesc in tacere cuvinte grele

Cu ochii-n lacrimi , dau drumul la patimi

Sangele-mi clocoteste , furia se iveste

Distruge-n calea sa cu furii celeste

Tara viselor desarte , veacuri de dispret ...

9.

Plictisit - plictisit de toate

De viata , de vorbele desarte

Care imbracate , toate , c-o esarfa de matase

Imbracate-n alb si negru

Cant-un mars funebru

Creionat,trasat in schite

Zabovesc privind o clipa

Fumuri dense si opace

Fantasme aiurite , idealuri schingiuite

Ceata densa , peste-o lume muritoare

Plictisit de false idealuri

Dau din cap , ma uit in zare

Caut ganduri trecatoare

Prin planuri astrale

Prin prisma gandiri sale

Ma priveste-ntrebator un gand benevol

Un gand fugar , un gand cerebral ...

10.

Fiori reci ma trec cand

Priviri de gheata se zaresc

Ce mocnesc incet , se topesc

La caldura fiintei tale

Mugurii iubirii-mbobocesc

Desfacand petale rosii ca de sange

Desfacand fiorii reci din mine

Mangaiand incet trupurile reci

Tremurande , sub degetele-ti pagane

Palesc , se ofilesc , dar cand le saruti

Pe data se ivesc , topind vesmantul vesnic ,

Cel de gheata , vesmantul iubirii noastre ...

11.

Sub un camp de stele stau si plang in tacere

In timp ce inima-mi geme de durere

Iti dau cele astre ce-au fost candva

Albe-argintii , chiar si stravezii

Iti dau luna de pe cer ,

Iti dau vesnicul strajer ,

Al unui suflet stingher ,

Iti dau un vis ce-odinioara

Mi te-nfatisa-ntr-o seara ,

Imbracata-n rochie de bal

Ce-ti dezvaluia umarul dalb

Imi infatisa cel buchet de stele

C-avea sclipiri argintii , sclipiri stravezii

Imi infatisa buzele-ti dragi ,

Ce-mi pareau a fi fragi ,

Imi dezvaluia ochii tai albastri

Ce s-asemanau cu cei astri ,

Incadrati in rama parului cel de sidef

Ce-a fost tesut d-un gherghef

O talie ca de albina imi vine-acu - n minte

Presarata cu licurici ce stralucesc voinici ,

Condurii cei firavi te purtau cu drag ,

Podoabe ca de sticla , tesute de-o furnica ,

Podoabe ce-aveau cu ele picurii de roua

Picurii ce stangaci au fost lasati

De luna , luna - vesnicul strajer

In cel buchet am gasit un trandafir

Ce-avea s-un spin , s-asemana c-un pumnal

In care , in tacere m-am infipt pana-n prasele ,

Varsand lacrimi de durere , ma plec in tacere ,

Lovesc un greier ce canta , imbatat de privirea ta ,

Privesc o lacrima de sticla ce coboara si-l alinta

Ma ridic in tacere catre stele uitand de durere

De zile grele , de nopti negre , de gandurile rele

Ma ridic , si iau cu mine cele simtaminte

De tristete , de amor - vesnicul dor ...

12.

Oh ... iubita mea imaginara

Stiu ce-as vrea sa fac seara de seara:

Sa m-asez incet in pat,

Tinand strans imbratisat

Un trup cald , ce-ndeamna la pacat ,

Un chip cioplit frumos in gheata,

Ce-mi pune-ncet in fata

Linii fine-atragatoare...

Ce ma-mbata cu a lor savoare,

Ce ma-nalta catre cer

Catre soarele ce-ncet apune printre nori

Catre luna ce apare , stralucind in zare

Catre patul al' de flori,

Unde-ncet duc al tau trup

Ce-ncet se topeste sub mainile-mi indraznete

Si curge-ncet in rauri arzatoare .

13.

                    Totu-i cautare

Caut dragostea-n viata , caut si-n speranta

Caut toate cele , cand lumea-i

Cufundanta-n tacere , caut in miez

De noapte fantasmele viselor desarte

Caut un taram plin de fericire

In care lumea se-nvarte far' de oprire

In care lumea toata n-are lacata

Si-n care timp aceasta lume far' de zabaza

Cauta sa fie mereu treaza

Chiar si-n miez de noapte

Ea sta treaza si vegheaza

Vegheaz-o clipa de fericire

Fara de oprire , chiar si-n

Miez de zi , cand soarele parca se opreste

Ea cauta-n continuare , nu se opreste

Cauta iubirea-n carti stravechi

Vegheate doar de cei poeti

Vegheata doar de reci pereti

Pereti reci acoperiti cu var

Ce par de cristal , ce par

Ce par albi si stravezii , ce par fumurii

Ce lasa sa strabata

O lumina moarta , alb-de lumanare

O lumina ce picteaza-n ceara

O usita , o portita , catre lumea cea de vis

In care pentr-o clipa ne-am oprit

Catre lumea catre care-am tanjit

In care chiar si-n vis

Tanjim spre nemurire - spre fericire

14.

              O muza ...

O muza s-arata la fereastra

Si bate cu tristete, raspandit tandrete

Si bate - ncet , bate si iar bate

Bate far' de oprire, ursind fericire

Celor ce-n miez de noapte

Scot capul pe fereastra si saluta

Blanda noapte , s-aud soapte dulci

Susurîndt d-al vant , la urechi

Tocite de cuvinte prea mahnite

De cuvinte prea seci , prea reci

Ce-ngheata iubirea-n gand

Si nu vor sa-i dea cuvat

Ce-amintesc de-o clipa urgisita ,

De-o clipa cat un veac

In care-n vesnicie s-arata mereu

Ploaia la fereastra sa - gheata dincolo de ea

15.

Oh ... ce zambete stinghere , izvorate din durere

Se sting , se prabusesc , dar vai ! nu reusesc ,

Sa zboare catre stele, ducand dorul inimii cu ele

Sa zboare prin vazduh, zicand vorbe de duh

Sa ajunga la cea luna si sa-i spuna

Cuvinte dulci ce-au fost rostite

De inimi pline de iubire , de inimi ce mahnite

Sperand sa vada batand din aripi

Un inger , ingerul iubirii , Cupidonul firii

Ce sageta pe mine sau pe tine , pe el sau pe ea

Ce unea pret de-o clipa lumea toata

Ce lumina noaptea din mintea mea

Stralucind ca o stea

Idolatrizat de-o lume

Impartea iubirea senzuala

Ce topea dorul inimii din tine

Ce cufunda-n tacere

Strigatele de durere , de placere

Azvarlite de un veac ...

16.

Ma simt sfarsit acum ,

Ajuns la capat de drum

Cand ma uit in urma mea

SI vad privirea ta , si vad fata ta

Cand ma uit in urma mea

Si vad lungul drum ce se destram-acum

Si vad viata fara de iubire

In care am trait fara contenire

Si vad chipuri amarate

Si vad fete supte de-o tristete

Arzatoare , ce-mi strabat al ctrup

Si ma scufunda-n apa vietii parasite

In care cu nadejde eu speram

Sa vad vag un chip

Sa-l strang in brate , sa-i zic soapte

Sa-i zic vorbe dulci

Dar vai ! cand ma uit in urma

O mare cruce se ridica

De p-al meu mormant

LAsat in parasire , fara de iubire

Desi credeam ca am prieteni

Desi credeam ca am iubire

Desi iubita parc-aveam

Acum , la capat de trub

Constat ca totu-i vis

Ca vaf speram la un paradis

Inchid ochii si ma prabusesc

Ma prabusesc far' de regret

IN neant - neantul plin de stele

IN care voi iubi mereu

Cel sfarsit gasit la inceput de drum ...

17.

                            Mortul fericit ...

Pe un maldar de oscioare

Zace plin de sange , un ostas - vesnic vrajmas

Al onoarei si cinstirii

Zace cu un zambet stins pe fata

Si priveste drept in zare , la cel soare

Si priveste catre cer , vrand sa ia cu el

O farama cat de mica , ce-atarna fara frica

DIn cel astru ce vegheaza toata lumea

Vrea sa ia cu el , plin de el - toata fericirea

Sa piara omenirea , sa piara toata

Cotropita de necazuri , invaluita-n neguri mari

Sa aduca foc si para ... Si ocara

Peste creaturi ce stau la soare , fericite

In timp ce moare , in timp ce moare

Un prieten , poate doi trimite si vesteste

Pizma si vointa , rautatea si cuvinta ...

Foamea si indestularea , sanatatea si boala

Sa uite de omenire  , s-o lase-n urgisire

Sa stea alaturi de el , ca-i prieten fidel

Sa stea alaturi de el , sa-i dovedeasca

Ca sentimentele gandite sunt menite

S-aduca fericire ...

Dar vai , uitat se prabuseste-n ura

SI c-un zambet stins pe fata

Se gandeste c-a avut si el o viata

C-a ales gresit , ce-a avut de zis ...

C-a pierdut ce dorea mai mult - prieteni si fericire

Se stinge-ncet ... se stinge-ncet

                                     

18.

O  ... tu cadana ce inima iti spune

Oh ! tu fecioara ce-n miez de noapte

Cauti iubire-n lume , sub clar de luna

Pe-o alee plina de mister

Vegheata doar de creaturi stravechi

Privesti la luna in timp ce-n urechi rasuna

Soapte dulci ce-ncet plutesc usor in vant

Ce vin incet din zare dorind cautare

CE poposesc la poarta gurii tale

Marginita de-o roseata arzatoare

Izvorata din iubire , izvorata din placere

O gura vesnic cautata

In vise pline de mister ...

19.

In vis coboara-ncet un print , un Fat-Frumos

Si lasa-n dar un rosu trandafir

In vis asterne aprigi sarutari

S-asterne mangaieri pe-un trup aprins

SI ia bland in brate sperantele desarte

Ca-n vis sa poate s-aline sperante

Si spera-n zadar , c-are habar

Ca stie ce-i iubirea , ca stie ce-i fericirea

Dar ochii ai deschis si tot s-a sfarsit ...

Fat-Frumos a zburat si-a ramas

Un trandafir pe-o panza alba

Un trandafir ...

                                       

20.

 Cand lacrimile curg , in gand eu iti spun

 Povesti de mult apuse , povesti tesute cu tristete

 Cand lacrimile curg , simt  plopii  ce plang

 Simt ca totu-i intuneric , ca-n mintea ta domneste

 Un chip ce-ncet se sterge

 Si can-nzadar fara contenire cauti sa-ti amintesti

 Clipe de fericire , clipe d-amintire ... tot ce-i frumos

 Tot ce pe lume-i mai de pret in mintea ta gasesc

 Tot ce de pana e nascut , la tine eu aduc

 Trandafiri pentru o roza , floricele cu petale

 Argintii , trandafirii , ce-nvaluie cu gingasie

 Apa vietii ce-nvie , simturi si tristeti , naluciri si poveti

21.

              Astept...

Astept moartea cu tacere

Astept pamantul sa cada , la umbra de dumbrava

Iarba sa creasca , trupul sa se odihneasca

Ploaia sa curga , sa cada , sa cada

Astept giulgiul cernit , giulgiul invechit

De-atata asteptare , de atata cuvantare

Pamantul incet , se rastoarna , sub palma-mi cu otrava

Sub coasa Mortii pica fara de crutare

Campuri pline de ogoare ,

Cad , se prabusesc pline de sange , soptind secrete

Si-un cantec de tristete izbucneste

Si lumea toata ... e moarta

                           

22.

Pe-un drumeag de tara

S-au oprit ,intr-o seara

Un mosneag si cu o baba

Ce aveau o desaga

Si-n acea desaga ei pastrau

Cuvinde vechi d-amor si de durere

Care , Impletite la-nceput de veac

Semanau amintiri , in cei ani tarzii

S-acuma , la lumina albei lumi

Rasar tematoare , inca timpurii

Vorbe blande si-ntelepte

Ce graiesc povete

Pentru cine sta s-asculta

La batranii ce , vreme de-o viata

Au dus izvorul albei amintiri

Din care , cu pofta bea

Sufletul sarac in fericiri

Si ,fragmente de vesnicie vag pluteau

Si-n minte regaseau

Adapostul ctitorit in graba ...

                        

23.

Mi-aduc aminte ca odinioara

DE clipe fericite , insotite de iubire

Iar acuma stau si am in fata

O lista moarta ce cuprinde

Fete felurite , ce-au fost odata preaiubite

Chipuri ce-odat-am cunoscut

S-acuma cern incet pamant ,

C-o ploaie de flori , printre suspine

C-o ploaie de lacrimi , printre morminte

Privesc albul chip , ce-odata am iubit

Si vad o fata vesnic zambitoare

Si vad un trup , ce azi se odihneste

Pe patul batranetii , pe patul tineretii

Si vad prin vis , cum se ridica

O mana ce-aduce alinare

O mana ce pare o chemare ,

Pe care vag depun o sarutare

Si-i acopar cu lacrimi

SI-i cant cu suspine

Pe glasul cernitei multumiri

C-apusau fericiri

                        

24.

Azi noapte m-am gandit la moarte ,

La viata plina de pacate , ce-o stie fiecare

La ruinele viselor desarte

Ce te-n fioara cand a grijilor povara

Coboara sa te anunte ca viata-i trecatoare

                       

25.

Am nevoie de-o sarutare

De asemenea savoare

Incat inima sa-mi bata

Iar prin gand sa-mi treaca

Ganduri pline de pacate

Ce nu pot fi exprimate

Prin a cuvintelor citate

Ci , doar prin priviri clocotitoare

Ce-ti fac trupul sa se-nfioare

Si sa-ti zica-n stihuri,

Cu ardoare, vorbe fermecatoare

Care-ti par o sarutare

                   ( Serenity )

                 

26.

Cred c-am fost o cioara 
Intr-o viata anterioara

Ce da cu ciocul si smulgea

Farame din fericirea ta,

Fasii din privirea ta;

O cioara neagra si urata,

Cu pene groase si manjite

De-o baba stirba si acrita

Ce Viata se numea

Si tinea-n mana sa

Soarta mea si pe a ta

Vrand s-arate ca-i stapana

Peste mine , peste tine;

Insa ca o cioara ce eram

Dam din cioc si zgaraiam

Pe oricine incerca

Sa-mi fure iubirea ta

         ( 9 Martie 2008 )

        

27.

Azi , de ziua ta iti trimit in dar

Un trandafir suav , un gand fugar .

Imi amintesc de tine cu placere

Si constat ca inima-mi cere

O privire - un suras firav

Sa uit de-acest necaz

A mai trecut o zi , in care

Poate ca te-mbratisam , te sarutam

Poate ca vedeam in ochii tai

Scantei firave de tandrete

Dar constat cu tristete

C-ar trebui s-ascult d-ale

Sufletului povete si-ncet

Sa dispar in zare , sa fiu

O umbra calatoare , ce lasa-n urma

Un trandafir suav , un gand fugar .

                 ( D3ja-vu )

         

            

28 .

Ma-ntreba ieri o floare

De ce trebuie sa moara ?

De ce sta intr-o glastra

Cand natura ii e casa ?

De ce ii pica o petala

Cand ea e inca-n floare ?

De ce ea se ofileste

Cand lumea se-nveseleste ?

De ce privirile-i incremenesc

Cand gandurile o napadesc ?

De ce se simte abandonata

Cand e pe prag de moarte ?

De ce simtamintele-mi desarte

Canta despre moarte ?

         

29.

Stea pustie, ce-ai tu-n cer ?

Infinitul, alte stele ? minuni vechi, demult apuse

Seara tu te-aprinzi, dar ziua iar te stingi

Ode-ti sunt aduse, dar nu-s supuse

Cand te-admira, cand se mira

În tablouri esti pictata,iar apoi uitata

Cand a ta amica - luna sclifosita

Te-nsoteste la plimbare , nestiind , pesemne

C-o iubesti cu-adevarat,n-are demnitate

Caci, in departare ea iubeste mandrul soare

Si te crede o povoara, caci s-ar face de ocara

De-ar uita de tine, si-ar pleca la mire

Tu mi-esti sora , eu-ti sunt frate

Hai la mine, pe Pamant, caci avem de toate

Si tristete, si necaz - vorbe mincinoase

Si prieteni, ca in ceruri, si tamaie ca si smirna

Si avem si lumanari , candele sfintite

Iata dara ce-ti ofer :

Un tovaras de necaz, un coleg pe-acest macaz;

Ce-a fost, ca si tine , uitat de lume

Tu socoate s-apoi zi ce om fi ...

30.

De-atatea ori am plasmuit

Vise fara chip , icoane fara suflet.

In zadar, la ele m-am inchinat

Caci , nimic nu s-antamplat

Pe hartie sau in gand am pus

Fapte , vorbe si idei - multe toate

De-atatea ori am incercat

Sa gasesc o varianta

De-atatea ori am calculat

Arii , sume si scaderi

De-atatea ori am dezbatut

Ce-am avut si ce-am pierdut

Si rugaciuni am inchinat , si vorbe de ocara

Buruieni de leac am luat de-atatea ori pe seara

Iar la stelele ce-s pe cer , la ele m-am uitat

Si-n ele cautam -  vise aprigi ca de vara

31.

Chiar de-as sti c-ar fi sa mor

As vrea sa pot privi ochii-ti argintii,

S-aud murmurand incetisor, soaptele tarzii

Sa pot depune sarutari in coltul gurii tale

Sa-mi pot stampara setea-mi arzatoare

Si-nbrate, strangand trupul dulce, primitor

Sa fauresc placeri ascunse, lacrimi ce-s depuse

Lacrimi ce, la batranete amintesc de tinerete

Pasiunea sa pot tine, sa pot spune

Ce-s vorbele tarzii , ce-s timpurile stravezii

Sa pot spune ce-i iubirea , s-astern mandre flori

Puse-n clipe de uitare, in parul mandrii iubitoare

S-agat de gatul tau colier de diamante

Iar la mana sa-ti petrec, de logodna darul

Batut in pietre scumpe, si-n aur au fost forjate

Doua nume, doua chipuri zambitoare;

As vrea sa pot citi pagini fermecate

De pacate si sa-ntorc mii de stele

Ca, din ele, eu sa fac sfinti meseni

Sfintii cei din ceruri, la nunta as pofti

Soarele as fi, iar luna tu ai fi, as sti...