sad

Şi-o viaţă spulberată,
de ură destrămată
se-pleteşte-n cerc,
 rostită-ncet.

Şi tace gându-n depărtare,
şi plânge versul vise
topite-n forja din genune-
o stea clădită-n umbre.

Ş-amintirea-i romanţată,
denunţată-n fals se cade-a fi,
căci ruga s-a ferit
iubirea să cuprindă.
18.05.2015, 19:50
________
Şi moartea de-i scăpare,
în urmă-ţi dorul se aşterne,
şi dragostea-ţi se cerne,
curgând ca praful dintre gene.

uitat vei fi ş-acum, şi-n urmă,
ş-artificii, ca-n durere,
şi-n cer o boltă,
atârnând de ea bufonul.
19.05.2015; 21:42
__________

Şi-o viaţă spulberată,

de ură destrămată

se-pleteşte-n cerc,

rostită-ncet.

Şi tace gându-n depărtare,

şi plânge versul vise

topite-n forja din genune-

o stea clădită-n umbre.

Ş-amintirea-i romanţată

denunţată-n fals se cade-a fi,

căci ruga s-a ferit

iubirea să cuprindă.

18.05.2015, 19:50

________

Şi moartea de-i scăpare,

în urmă-ţi dorul se aşterne,

şi dragostea-ţi se cerne,

curgând ca praful dintre gene.

uitat vei fi ş-acum, şi-n urmă,

ş-artificii, ca-n durere,

şi-n cer o boltă,

atârnând de ea bufonul.

19.05.2015; 21:42

__________

Şi-o viaţă spulberată,

de ură destrămată

se-pleteşte-n cerc,

rostită-ncet.

Şi tace gându-n depărtare,

şi plânge versul vise

topite-n forja din genune-

o stea clădită-n umbre.

Ş-amintirea-i romanţată

denunţată-n fals se cade-a fi,

căci ruga s-a ferit

iubirea să cuprindă.

18.05.2015, 19:50

________

Şi moartea de-i scăpare,

în urmă-ţi dorul se aşterne,

şi dragostea-ţi se cerne,

curgând ca praful dintre gene.

uitat vei fi ş-acum, şi-n urmă,

ş-artificii, ca-n durere,

şi-n cer o boltă,

atârnând de ea bufonul.

19.05.2015; 21:42

__________

Şi-o viaţă spulberată,

de ură destrămată

se-pleteşte-n cerc,

rostită-ncet.

Şi tace gându-n depărtare,

şi plânge versul vise

topite-n forja din genune-

o stea clădită-n umbre.

Ş-amintirea-i romanţată

denunţată-n fals se cade-a fi,

căci ruga s-a ferit

iubirea să cuprindă.

18.05.2015, 19:50

________

Şi moartea de-i scăpare,

în urmă-ţi dorul se aşterne,

şi dragostea-ţi se cerne,

curgând ca praful dintre gene.

uitat vei fi ş-acum, şi-n urmă,

ş-artificii, ca-n durere,

şi-n cer o boltă,

atârnând de ea bufonul.

19.05.2015; 21:42

__________

mai 2015

Într-o pânză socială,
cu relații adâncită
prins-a clipa a se zbate
umbrind timpu-n fapte.

și-n zadar se zbate omul,
tresărind în sine gândul
Eul colectiv cuprinde totul,
nevăzut, pitit în lumea groasă.
18.04.2015,01:48
@@@@@@@@@

Pierdut în gânduri,
sufletu-i cărare
pe care viața, azi, se trece
oglindită-n vid.

și-ntre bifurcații-
deznădejdea-i doar o cale,
ce pornește dintr-o stare
răsucită-n pânz ătare.

nu-i palpabilă dorința,
de-i găsită ființa;
gândul se citește singur,
în al vieții alb fior.

și-n emoții, de-i scăldată, firea
se-ntrupează-n formă,
maleând în sine totul,
ocrotind prin sine focul.

și-ntre planuri de real,
se petrece scopul,
clipa cea dintâi,
vidul cel din urmă.
18.04.2015,11:53.
 @@@@@@@@@@@@@@

și-atâtea gânduri
-clipe toate!
și-atâtea trupuri
-tărâmuri toate!
18.04.2015, 12:02
@@@@@@@@@

o surdă durere,
în piept se cere
când vântul răsfiră
dantele fine.
 01.05.2015, 16:46
@@@@@@@@@@@@@

 Într-o cutie stăm,
lipsiți de ură și lumină,
și-n jur aflăm
o lume prea plăpândă.

Speranțele se-mpletesc
și cad tăcute gânduri
plângând în cupe de abanos
doritele amurguri.
 11.05.2015, 23:57.
 @@@@@@@@@@@

Și-ntr-o lume-n gri pictată,
raman-n sine se apleacă
gâtuind în sine dorul
ca o lamă-ncet se freacă.

iar în dinții săi de soare,
rumegând o stea sfrijită,
doarme duhul- rău se pare!
legănat de albul tont.

ș-aninată-i semnătura,
scorojită-n timp și ceară
ș-atacată-i ea, gândirea,
cu otrava de/din otavă.

nu există viață, soartă,
doar un drum în sine-nchis,
doar un cerc vidat și tare
și-o durere arzătoare!
13.05.2015, 23:59
@@@@@@@@@

Și-o persoană de se-ngroapă,
viața-i stă de lumânare,
mângâind în suflet dorul
unei flori la căpătâi.

timpul trece, se pogoară,
praful se așterne crunt și tace
și răsare dintre oase
o zambilă-ntâi.

Taina vieții de se știe...
17.05.2015, 16:48.
@@@@@@@@@

Și vreau să uit tăcerea,
în clipa cea din urmă
și vreau să simt plăcerea
și cugetul din urnă.
____
gândind culoare, născut-a floare
închisă-n negru la-nceput,
ș-apoi un soare s-a făcut
cu razele-i petale.

și-n curcubeu de lacrimi,
roua-n frunze se prelinge
scăldând zâna răstignită
de-o durere creștinată.

ș-astfel, un fanatic, din iubire,
dorul vrând să-și socotească,
c-un ghiveci sau cu o ramă,
preț a pus pe-a ta iubire.

și pământul și culoarea,
și tăcerea și chemarea
prin paletă se ridică,
anotimpuri duse-apuse.

la final, un colibri,
și un zumzet de albină,
prăbușește-a ta coroană
și-un cavou se face astfel.
18.05.2015,03:29.