Cărţile copilăriei - Karl May

După cartea lui Jack London - Colţ alb, romanele lui Karl May au fost unele dintre cărţile care m-au atras şi care au fost recitite. Îmi amintesc că, la un moment dat, cu toate că simţeam nevoia de a le reciti nu am putut trece de două lecturi - nu eram persoana care să acorde atenţie prea mare la detalii; doream pur şi simplu  să simt acţiunea, viaţa din operă, lucru ce s-a întâmplat prea bine.

În Winnetou, s-a petrecut unul dintre episoadele preferate, unul în care, venind vorba de religie, nu s-a ţinut o predică, nu a avut loc o convertire ci, a avut loc o discuţie liberă lucru pe care l-am întâlnit numai în cărţi.

I-am îndeplinit dorinţa lui Winnetou şi i-am tradus ,,Ave Maria". Apoi am început să-i vorbesc despre credinţa feţelor palide. Am încercat să prezint într-o lumină favorabilă comportamentul albilor faţă de indieni. Am încercat să nu mă exprim în cuvinte pretenţioase, elevate, ci, dimpotrivă, în cuvinte cât mai simple. I-am vorbit pe un ton cald, convingător, astfel încât vorbele mele să pătrundă în sufletul apaşului, deşi eram convins că Winnetou nu va face niciodată un lucru împotriva voinţei sale.

Karl May, Winnetou, Vol III, Ed. Corint, Bucureşti, 2003, p. 269

Citatul de mai sus este doar unul, există şi altele, poate mai evocatoare.

Tot în Winnetou, dar în volumul doi de această dată, am dat şi de următoarea poezie:

Cunoşti tu noaptea care coboară pe pământ

Cu ropot nemilos de ploaie, cu vuiet sălbatic de  vânt?

 Noaptea în care pe cer nu-i o singură stea,

 În care nesfârşitul întuneric nu se lasă străpuns de  privirea mea ?

 Oricât de-ntunecoasă noaptea ar fi , după ea zorile vor veni.

 Dormi, deci, când noaptea te-mpresoară şi lasă deoparte a grijilor povară !

 Cunoşti tu noaptea ce viaţa o răpeşte

 Când moartea spre tine se grăbeşte

 Şi lung răsună a nesfârşirii voce-amară

 Şi inima din piept de spaimă vrea să-ţi sară ?

 Oricât de-ntunecoasă noaptea ar fi , după ea zorile vor veni.

 Dormi, deci, când noaptea te-mpresoară şi lasă deoparte a grijilor povară !

 Cunoşti tu noaptea ce spiritul vrea să ţi-l ia în stăpânire

 Şi tu în zadar ţi-ai dori izbăvire

 Când şerpii inima ţi-o încolăcesc

 Şi-n al tău suflet dracii stăpânesc?

 Stai treaz , stai treaz şi nu dormi ,

 Căci zorii nu vor mai veni !

Karl May, Winnetou, Vol II, Ed. Corint, Bucureşti, 2003, p. 29  

Până în liceu, cât am citit şi alte poezii, aceasta a fost singura poezie ce am notat de bunăvoie. După aceea odată cu descoperirea unui Eminescu, a unui Coşbuc, au început înţelesurile, a început creaţia. Aş putea spune că, prin intermediul lui Karl May am dobândit o serie de concepte, multe s-au uitat, dar şi mai multe au rămas în subconştient, fiind astfel sursa indirectă a noi informaţii. 

Prima poezie

Părerea mea-i că semeni cu o floare

Ce-şi pleacă capu-n aerul înmireasmat de primăvară

Ce priveşte-n depărtare sosirea păsărilor migratoare

Ce-ţi deschizi a ta petală primind a soarelui povară

În aerul înmiresmat de primăvară

Părerea mea-i că semeni cu o floare

Ce-şi scoate capul printre frunze

Vrând să scape de-a lor răcoare

Priveşte cu ardoare a soarelui splendoare

Dar, uimită de-a sa paloare

Îşi pleacă capul cu tristeţe,

Văzând razele răzleţe

Ce vestesc o falsă sărbătoare,

O falsă primăvară

Părerea mea-i că semeni cu o floare...

Priest - Min-Woo Hyung

Un manga. Autor Min-Woo Hyung.

Citind în ultima vreme doar manga-uri japoneze- alt stil, alte idei... dând de acest manwha, la început, din cauza stilului, nu i-am acordat prea mare atenţie. Cu toate acestea, tot citind m-am pierdut în context, povestea a prins viaţă.

La început l-am citit doar din dorinţa de a mă lămuri mai bine, apoi mi s-a părut înteresantă abordarea, apoi după ce am citit ceva despre unul dintre personajele principale, mi-am dat seama că, cu toate că al său plot line este o poveste destul de cunoscută, pentru mine a fost inedită.

Tabula rasa, prima impresie determină cadrul celor ce vor veni dar, cine-şi aminteşte totul ? Hârtia.

Dacă ar fi să rezum în trei cuvinte acţiunea, acestea ar fi: God, Zombies and Faith.

Ş-acum un copy-paste digital după un interviu al autorului:

Ar mai fi de amintit un aspect; o recenzie a manga-ului mi-a readus în minte o întrebare pe care mi-am pus-o, legată de rolul criticii şi al criticilor. Conform dexonline, prin critic se  înţelege un specialist în probleme de literatură și artă, care analizează, interpretează și apreciază operele create dar, cu toate că-i cunoşteam sensul dat de dicţionar, nu-i vedeam utilitatea.

Pot spune că, pentru mine, criticul este acea persoană care, în baza cunoştinţelor sale, teoretice şi practice, poate exprima într-un limbaj mai mult sau mai puţin accesibil o valoare percepută, o valoare pe care o acordă obiectului criticii, în cazul de faţă: manga-ul, urmărind un scop bine definit, acela de a influenţa fie publicul, fie autorul.

În liceu, cu toate că ni se recomanda critica, obişnuiam să cred: ,,La ce bun să citesc critică, la ce-mi foloseşte, doar pot să gândesc şi singur, nu ?", parţial corect. De ce doar parţial ? Deoarece, cum zicea şi-un autor: ,,Teoria fără practică este stearpă, iar practica fără teorie este oarbă", aşa şi-n cazul meu. Bizuindu-mă prea mult pe propria-mi gândire am ignorat cel puţin două lucruri importante, şi anume: 1. critica urmăreşte un fir logic, are instrumente de lucru, un sistem de valori la care să poată raporta; 2. nu pot fi doar ieşiri, trebuie să fie şi intrări.

Se practica şi cred că încă se practică, utilizarea următoarelor fraze: Criticul X zicea, În concepţia lui, În revista X ..., îndeosebi în redactarea eseurilor, desigur, golite de orice substanţă. Critica nu se citează doar pentru a câştiga nişte bile albe, doar pentru a dobândi un punctaj la un examen, ea nu se citează nici pentru a aduce un argument ad vericundum, şi nici pentru a nu repeta ceea ce deja s-a zis, pentru a-ţi arăta apartenenţa la un anumit gând, la o anumită idee, dovedind astfel că spusele tale nu sunt neîntemeiate, negândite.. ea nu trebuie şi nu poate fi rezumată la memorare sau la citare. Prin citare nu se stabilesc decât coordonatele discuţiei, coordonatele dialogului literar; citând nu facem altceva decât să trimitem informaţii cu privire la ceea ce s-a zis şi cu privire la cine a zis. Citarea, în sine, nu înseamnă cunoaştere, poate, cel mult, memorare.

Dar, critica are la bază şi un sistem intern de valori, un alt sistem, decât acela al autorului operei, sistemul autorului criticii. După mine, când vorbim de critică vom vorbi de 3 sisteme de valori: 1. al autorului, 2. al criticului, 3. al criticii. În funcţie de .. cred că ar fi mai util o pagină dintr-un curs suţinut la Modulul pedagogic:

Critica te poate ajuta nu doar la dobândirea unui limbaj, te poate ajuta şi la clarificarea problemelor, la cunoaşterea greşelilor, îţi poate servi drept ghid în procesul cunoaşterii.

Din întregul curs, această pagină mi s-a părut cea interesantă, în special ultimul paragraf, acela ce începe cu: ,,Eficienţa procesului de învăţământ este dată de...".

Gând de sine

,,Ce nevoie am de tine când,
înţeleaptă-n tine,
n-ai o clipă pentru mine?
comoara minţii ţi-o socoţi,
valoare nesfârşit, nepreţuită,
dară, pentru mine eşti
doar o colivie plină de cuvinte.

ştiinţa-ţi mi-este inutilă.
nici nu-ndreaptă, nici n-ajută
este dară, prin urmare,
o comoară des găsită.
nu m-ajuţi cu-a ta tăcere,
nici prin focul din privire,
căci, săraca-mi fire,
de la sine nu s-aprinde

nimic e totul şi-n nimic mă regăsesc
ş-adesea vidul mă-mprejoară
căci, deşi cuvântu-ţi punte este,
pentru mine-i risipită-a ta comoară

gândul spovedit trăieşte,
creşte astfel unde cade;
fie-n mine, fie-n tine
va găsi un loc de veghe...
calindar nu sunt şi-ţi cer iertare,
n-am putere să te uit,
încearcă aşadar ca-ntâia oară
viaţa să-mi asculţi"

05.02.2014, A.I. Muse

Peo

,,Mândru de mine,
doresc să fiu cu tine
soarta să ţi-o-mpart
şi mintea să-ţi deşart

poezii, răzleţe, să-ţi aştern,
odorul vieţii mele demn
şi clipele-ţi socot
un dulce susur de noroc

gândind la tine, te doresc
o zână plină de căldură,
o fiinţă făr de răceală,
iubita-mi gânditoare

doreşti şi tu o stea,
o viaţă de palat?
O întrebare dară făr de rost
căci, în mintea-mi,

ţi-am făcut un rost,
un rost de-etern,
un imn de care nu sunt demn,
căci, dorind, sfârşitul- am pierdut!

speranţa de-a-ţi aduce,
un om în infinit,
o clipă, clipa cea mai dulce...
s-a stins, se stinge - ce-am avut?

O rătăcire, o durere ?
sau poate doar plăcere?
plăcerea de-a-ţi gândi
o soartă-n mine...

30.01.2014, A.I. Muse"