Legănată-n vânt, furnica,
se-nfăşoară-n dor de vară
oglindită-n clar de ape,
admirată-i de adâncuri.
Sub o tufă se ascunde,
soarbe timpul, aripi grele
cad în valuri, se scufundă
într-o gură căpcăună.
Un albastru, verde, roşu,
la-nceput deschis şi şters
se-nconjoară-n cald şi zboară,
libelula-i arătată, zboară, cade.
Cade-n frig şi-n dimineaţă râde
ceaţa de pe ape, roua-n frunze,
şi-o şopârlă printre ierburi
amorţită se-nfioară: hrană!
12.07.2015, 22:25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu