Raw ed. I

Departe-n noapte, noapte
negrul mă-nconjoară,
şi lumina stelelor omoară
iar fulgere s-aştern
când norul greu se plimbă
apăsând din greu pe inimiă;
gândul se-nfioară
iată, vidul - ne-ncojoară!
vii purtaţi la moarte
nu percepem decât eul,
restu-i mort, se mişcă-n noi,
doar cu noi
şi-nceputul ni-e sfârşitul
ce se-afundă-n sine;
nu ştim dară ce-i urmarea
ştim doar clipa ce-o trăim,
iară viaţa ne-o simţim
un contrast - atâta tot;
mişcă moartea- e-o cunună!
golul ei îl umplem noi,
c-o risipă de cuvinte,
c-o risipă de simţire,
efemere şi tembele,
creaturi de-o clipă pline.

Raw ed. 07/07/2014; 21:03

Şi timpul nu se-ntoarce
nici de-i prins în slovă
nici de-i sfântul ăl dintâi;
Adevăr etern şi rece,
ce a fost şi astăzi este,
prins de-al sorţii fir;
Şi cutreieră o veste
cum că punctul timpului în lume
este fapta lui

Raw ed. 28/06/2014; 18:47

Călătorim prin lume,
epave pline de rugină
şi timpul ne petrece
gonind pe feţe

şi slova-i arvunită,
cercând s-aducă
mituri, basme ori credinţe
ş-astfel viaţa să refacă

plimbaţi de soartă, ne gândim
şi feţi şi fete preafumoase
cu trupuri, minţi pe aur.

Marumar

Marmură şi vise
şi clipele de praf
ş-aştern p-al tău
golit glas
05.03.2014, 10:53

Proi2

...
inima alături bate,
printre şoapte, dezmăţate?

da' de unde!? lângă tine,
logodit de fapt trupesc,
port o clip de iubire,
o imagine prin fapt

ce să caute, el, zeul,
în al nostru ritual?
el îşi are-a sa soartă
întrupată-n ideal!

El nu ştie să dezmierde,
vorbe dulci să împletească
mângâieli să dea la poartă,
căci, el singur se socoate

mai presus, etern, de fapte.

Proi3

Pierdut în adâncire,
în ochii-ţi plini de-albastru
privesc, îmi cer - o clipă!
o clipă de răgaz, o amintire

o amintire de purtat,
un reazim ca să-i ţină
aplicaţi cu duioşie,
spre visu-ţi dulce şi curat

reflexele-i ? lumină,
ce viaţa-mi luminează
şi totul se destreamă,
căci azi, eu mor!

învi-e-mă tu rază,
ferice de purtat,
şi dă-mi tu dară,
clipa ce-am căutat

Doar comoară

Ce nevoie am de tine
când, înţeleaptă-n tine,
n-ai o clipă pentru mine?
comoara minţii ţi-o socoţi,
valoare nesfârşit, nepreţuită,
dară, pentru mine eşti
doar o colivie plină de cuvinte.

ştiinţa-ţi mi-este inutilă,
nici nu-ndreaptă, nici n-ajută
este dară, prin urmare,
 o comoară des găsită.
Nu m-ajuţi cu-a ta tăcere,
nici prin focul din privire,
căci, săraca-mi fire,
de la sine nu s-aprinde

nimic e totul şi-n nimic mă regăsesc
ş-adesea vidul mă-mprejoară
căci, deşi cuvântu-ţi punte este,
pentru mine-i risipit-a ta comoară

gândul spovedit trăieşte,
creşte astfel unde cade;
fie-n mine, fie-n tine
va găsi un loc de veghe

Calindar nu sunt, şi-ţi cer iertare,
n-am putere să te uit,
încearcă aşadar ca-ntâia oară
viaţa să-mi asculţi.

05.02.2014; 12:15 pm - A.I. Muse.