31.05.2015

O fată frumoasă,

cu dalbe plete-ntinse

în aşternut se-aşterne-ncet,

trăgând cu sine crinul.

şi-ntre miresme gânduri,

gonite-n vis şi zise,

ş-amarnicele ore

se rup din sine duse.

ş-atâta viaţă soarbe mustul,

şi-amintirea şterge-ndurerată

rotind cu sine soarta, rostul,

murind prin sine totul.

La poartă stă flăcăul,

tăcut şi dus pe gânduri,

la poartă stă inelul,

în cioburi de-amar aprinse.

Şi luna-n boltă se apleacă,

şi-o răză-l mângâie pe plete,

duioasă, tandră, coaptă,

şi-nfrântă e iubirea.

N-au fost palate, aur,

n-au fost caleşti şi lauri,

nici stofe-nmiresmate,

smaralde sau safire.

ci doar bătrâni cu fruntea albă,

cu roi mustrând, şi-n cuget,

desferecat-au zestrea, muma,

clădit-au temniţă şi ciumă.

dorind să-mbie rodul,

cu tinereţe şi savoare copt, 

în nori a fost urgie

de taină şi tămâie.

31.05.2015, 02:23.

sad

Şi-o viaţă spulberată,
de ură destrămată
se-pleteşte-n cerc,
 rostită-ncet.

Şi tace gându-n depărtare,
şi plânge versul vise
topite-n forja din genune-
o stea clădită-n umbre.

Ş-amintirea-i romanţată,
denunţată-n fals se cade-a fi,
căci ruga s-a ferit
iubirea să cuprindă.
18.05.2015, 19:50
________
Şi moartea de-i scăpare,
în urmă-ţi dorul se aşterne,
şi dragostea-ţi se cerne,
curgând ca praful dintre gene.

uitat vei fi ş-acum, şi-n urmă,
ş-artificii, ca-n durere,
şi-n cer o boltă,
atârnând de ea bufonul.
19.05.2015; 21:42
__________

Şi-o viaţă spulberată,

de ură destrămată

se-pleteşte-n cerc,

rostită-ncet.

Şi tace gându-n depărtare,

şi plânge versul vise

topite-n forja din genune-

o stea clădită-n umbre.

Ş-amintirea-i romanţată

denunţată-n fals se cade-a fi,

căci ruga s-a ferit

iubirea să cuprindă.

18.05.2015, 19:50

________

Şi moartea de-i scăpare,

în urmă-ţi dorul se aşterne,

şi dragostea-ţi se cerne,

curgând ca praful dintre gene.

uitat vei fi ş-acum, şi-n urmă,

ş-artificii, ca-n durere,

şi-n cer o boltă,

atârnând de ea bufonul.

19.05.2015; 21:42

__________

Şi-o viaţă spulberată,

de ură destrămată

se-pleteşte-n cerc,

rostită-ncet.

Şi tace gându-n depărtare,

şi plânge versul vise

topite-n forja din genune-

o stea clădită-n umbre.

Ş-amintirea-i romanţată

denunţată-n fals se cade-a fi,

căci ruga s-a ferit

iubirea să cuprindă.

18.05.2015, 19:50

________

Şi moartea de-i scăpare,

în urmă-ţi dorul se aşterne,

şi dragostea-ţi se cerne,

curgând ca praful dintre gene.

uitat vei fi ş-acum, şi-n urmă,

ş-artificii, ca-n durere,

şi-n cer o boltă,

atârnând de ea bufonul.

19.05.2015; 21:42

__________

Şi-o viaţă spulberată,

de ură destrămată

se-pleteşte-n cerc,

rostită-ncet.

Şi tace gându-n depărtare,

şi plânge versul vise

topite-n forja din genune-

o stea clădită-n umbre.

Ş-amintirea-i romanţată

denunţată-n fals se cade-a fi,

căci ruga s-a ferit

iubirea să cuprindă.

18.05.2015, 19:50

________

Şi moartea de-i scăpare,

în urmă-ţi dorul se aşterne,

şi dragostea-ţi se cerne,

curgând ca praful dintre gene.

uitat vei fi ş-acum, şi-n urmă,

ş-artificii, ca-n durere,

şi-n cer o boltă,

atârnând de ea bufonul.

19.05.2015; 21:42

__________

mai 2015

Într-o pânză socială,
cu relații adâncită
prins-a clipa a se zbate
umbrind timpu-n fapte.

și-n zadar se zbate omul,
tresărind în sine gândul
Eul colectiv cuprinde totul,
nevăzut, pitit în lumea groasă.
18.04.2015,01:48
@@@@@@@@@

Pierdut în gânduri,
sufletu-i cărare
pe care viața, azi, se trece
oglindită-n vid.

și-ntre bifurcații-
deznădejdea-i doar o cale,
ce pornește dintr-o stare
răsucită-n pânz ătare.

nu-i palpabilă dorința,
de-i găsită ființa;
gândul se citește singur,
în al vieții alb fior.

și-n emoții, de-i scăldată, firea
se-ntrupează-n formă,
maleând în sine totul,
ocrotind prin sine focul.

și-ntre planuri de real,
se petrece scopul,
clipa cea dintâi,
vidul cel din urmă.
18.04.2015,11:53.
 @@@@@@@@@@@@@@

și-atâtea gânduri
-clipe toate!
și-atâtea trupuri
-tărâmuri toate!
18.04.2015, 12:02
@@@@@@@@@

o surdă durere,
în piept se cere
când vântul răsfiră
dantele fine.
 01.05.2015, 16:46
@@@@@@@@@@@@@

 Într-o cutie stăm,
lipsiți de ură și lumină,
și-n jur aflăm
o lume prea plăpândă.

Speranțele se-mpletesc
și cad tăcute gânduri
plângând în cupe de abanos
doritele amurguri.
 11.05.2015, 23:57.
 @@@@@@@@@@@

Și-ntr-o lume-n gri pictată,
raman-n sine se apleacă
gâtuind în sine dorul
ca o lamă-ncet se freacă.

iar în dinții săi de soare,
rumegând o stea sfrijită,
doarme duhul- rău se pare!
legănat de albul tont.

ș-aninată-i semnătura,
scorojită-n timp și ceară
ș-atacată-i ea, gândirea,
cu otrava de/din otavă.

nu există viață, soartă,
doar un drum în sine-nchis,
doar un cerc vidat și tare
și-o durere arzătoare!
13.05.2015, 23:59
@@@@@@@@@

Și-o persoană de se-ngroapă,
viața-i stă de lumânare,
mângâind în suflet dorul
unei flori la căpătâi.

timpul trece, se pogoară,
praful se așterne crunt și tace
și răsare dintre oase
o zambilă-ntâi.

Taina vieții de se știe...
17.05.2015, 16:48.
@@@@@@@@@

Și vreau să uit tăcerea,
în clipa cea din urmă
și vreau să simt plăcerea
și cugetul din urnă.
____
gândind culoare, născut-a floare
închisă-n negru la-nceput,
ș-apoi un soare s-a făcut
cu razele-i petale.

și-n curcubeu de lacrimi,
roua-n frunze se prelinge
scăldând zâna răstignită
de-o durere creștinată.

ș-astfel, un fanatic, din iubire,
dorul vrând să-și socotească,
c-un ghiveci sau cu o ramă,
preț a pus pe-a ta iubire.

și pământul și culoarea,
și tăcerea și chemarea
prin paletă se ridică,
anotimpuri duse-apuse.

la final, un colibri,
și un zumzet de albină,
prăbușește-a ta coroană
și-un cavou se face astfel.
18.05.2015,03:29.

April 2015-A.I.muse

Și-a ta imagine, gândită.
realul o desface
și timpul cade-n tine
c-amurgu-n vară.

destrămată-i viața-n clipe
și culoarea se topește
ca un vis cu multe fețe
adâncit în foi corupte.

fără punct de legătură
erai un gând, o faptă,
prinsă-n cerul de hârtie
de o minte prea bolnavă.
22.03.2015,14:05
_________

Și-n depărtare,
în flori și roiuri de culoare
valsezi în apa lunii.
Și cântă stelele chemare
și cade noaptea despletită
și vine focul să te-ncânte
-atâtea clipe-s risipite,
cu gânduri - vorbe aruncate!
și-n inimă se-afundă vălul
durerilor netulburate.
23.03.2015,00:05
_________

și-a noastră lume, mică

în cercuri se-nvârtește

și inima omoară

în ploaia de cuvinte

26.03.2015,19:59

_________

Și ea, iubirea, cade

rănind în jur sclipirea,

păstrând în voce gândul

zdrobit de fapta goală.

și trece timpul prin coșmar

țesut cu groază și durere

și-n noaptea de cleștar

răsare luna plină.

și-ntre norii de zăbavă

doarme moartea disparat,

și de-o funie s-atârnă

clopotul nevoii crude.

și se leagănă de lună

atârnat de lipsuri - fructe

omul prost și rupt de lume,

omul dur și alb în sine

30.03.2015,03:06.

_________

în sinteză ea vorbește,

dragostea în joc schițând

și-ntr-o doară zice iară:

-Aș, de-ai fi iubit!

clipa geme-ndurerată

timpul greu rănind-o,

iar din rana-i apăsată

uitarea-n jur se cerne.

și-ntr-o filă gălbejită

cad cuvinte maldăr,

și-ntr-o viață se aruncă

sensuri dure și opace.

01.04.2015,09:39

_________

Și-atâtea vise

inima destramă,

și duce vântul dorul

înconjurat cu aripi de zăpadă.

și arde-n sine gândul

topind în sine fapte,

și căutate-s zi și noapte

asmuțitele păcate.

01.04.2015,22:06

_________

Și-ncet te stingi

pierzând în gânduri

fiorul vieții, tăcutul dor

și-n leagănul perechii

se saltă-n cer sărmanul lor.

Cântate-s nestemate

și stelele se sting suflate

și-n negru-s răsfirate

pestrițele păcate.

Iar firul ce te ține,

cu roșu de te prinde,

în adevăr te subțiază

oglindind în ceară

al morții înger.

01.04.2015, 23:31

_________

Durere surdă, flori de crin

și petale albe, sângerii, povară,

ș-oglinzi sculptate-n negru

într-o ramă se ridică.

și cu mintea-ncețoșată,

somnul susurând din sine,

mâna-i albă stă, dezmiardă,

coji de nucă, culori depline.

și pe-o pensulă știrbită,

mâzga timpului se uscă,

înmuiată-n vidul veșnic,

ca bolnavul în eter.

ruga se destramă-n pâză,

ca un das funebru, tace

și-ntru-n voal transpiră duhul

într-o viață dulce toată.

și-ntr-un colț- o semnătură,

cu o buclă de final, cochetă,

las-o roșie insignă - crinul,

azi, străpuns, de-o pană fină.

03.04.2015,23:39

_________

Și-n tine s-a sădit durerea,

și prinsă-i frica

de timpul dus, sfârșit

în gradul cel din urmă.

cântecul de jale crește

și rugile se frâng de cer,

și cad suspine și smulg din tine

o lacrimă, un gând tăcut.

și-n depărtare, în timp apus

ascunzi o floare, cuvinte în petale

și scoarte de sintetic strânse,

încremenesc în cumpăna privirii.

04.04.2015,12:05.

_________

Și-un rând de cuvinte,

sortite, azi, să moară

se duc în sine,

-repetabilă povară!

și-nchisă stă iubirea,

și gândul stă de pază,

ținând în chei sclipirea,

tăcutului de primăvară.

dansând prin flori tăcute,

și-n zumzet ce-albine cântă 

uitarea se așterne,

în veselia ce se cerne.

07.04.2015,19:50
_________

Și tinerețea nu te-ajută

gândirea de-o încerci,

și râsete te ceartă,

dure, reci, amare.

Și-n viitor privești,

stingând în urmă clipe

și-njur se ofilesc narcise

pictate-n cer- o criptă!

Și gândul se răsfață,

cu dorul se împacă,

și-n poezie se reflectă,

privirea- imagine crezută.

15.04.2015,00.19.

March 2015

Printre copaci pierdut

gândul se răsfiră

ideea căutând,

și timpul dă să moară.

iar Eul suferind,

în viață se pogoară

chipu-și aducând,

în clipele de-odinioară.

semințe-le-s azi în vânt,

și flori răsar în urmă;

nu-i dor și nici cuvânt

în forma de rugină.

19.03.2015,09:55

____

Și cerul negru stă să cadă

cu urlet de tunet și geamăt de vânt,

izbind cu ploaie reavănul pământ.

Și-n vijelie se-ascunde chemarea

și-n depărtare se-aprinde altar

iar capete plecate suspină

ducând în sine amarnic gând.

21.03.2015,18:51 (inspirată de Karl May)

___

Îmbătat de vis,

capu-n pernă geme

și lacrimi curg alene

vâslite, dar, de gene.

iar roșu' e-n obraji

și pielea cea fierbinte

transpiră-n suflet dor,

cuprinsă de fior.

 21.03.2015, 18:56

___

Și-n negru filele îmbrac,

trădând în chip firesc iubirea

ș-ascund în timp lipsirea,

cu gând fictiv de stimă!

și-n foc se-aruncă gânduri,

călind în sine doruri

și-n cenușă pier grămadă

filele umplute-n grabă.

iară-n ceasul din perete

prins-a cucu' a cânta,

,,timp făcut și cuibu-n sine,

încremenind rotița spartă".

 21.03.2015,21:33

March 2015

Și-n deșertul de ciment,
s-ofilește fructu-n pom
iar în frunzele-mănunchi,
scorbura-i umbrit-ascuns.

și-ntuneric, veverița,
mângâindu-și puii geme,
-ieri, căzut-aluna verde,
mâine, poate, și stejarul ?

iar de fi să cate-un pic,
nu sunt conuri, n-a fost floare!
iar, mai nou, și jderul
rugi a prind a înălța

06.03.2015, 22:23
_________

an. 2015

 Unei râme

Și-n inimă, o râmă,
se scorojește-n soare
și-o floare-i dă culoare,
petala o îmbracă.

și-n negru-mpodobită,
cu albe pete asmuțită,
-nzadar tresare, moare!
iar melcul o privește,
și-ncearcă s-o ajute,
ș-alunecă încet,
și-n patru ochi - durere!
cu coarnele-i atinge,
și-n-trale săruri se scufundă,
cenușa, vântul suflă-n fața-i
și rana-i o dublează.

28.02.2015, 13:11

____________________
Mărțișor

Mărțișor- o floare,
în roș și alb pictat,
cu muguri verzi, distrați,
în vântul blând de primăvară.

și-n boarea ce adie,
în umbra din zăpadă,
un ghiocel răsună
sub mângîierea de albină.

iar galbenul de soare
râul mângâie și râde,
jucând solzii dintre ape,
valuri-rînduri se-ncrețesc.

01.03.2015, 00:27