Cărţile copilăriei - Karl May

După cartea lui Jack London - Colţ alb, romanele lui Karl May au fost unele dintre cărţile care m-au atras şi care au fost recitite. Îmi amintesc că, la un moment dat, cu toate că simţeam nevoia de a le reciti nu am putut trece de două lecturi - nu eram persoana care să acorde atenţie prea mare la detalii; doream pur şi simplu  să simt acţiunea, viaţa din operă, lucru ce s-a întâmplat prea bine.

În Winnetou, s-a petrecut unul dintre episoadele preferate, unul în care, venind vorba de religie, nu s-a ţinut o predică, nu a avut loc o convertire ci, a avut loc o discuţie liberă lucru pe care l-am întâlnit numai în cărţi.

I-am îndeplinit dorinţa lui Winnetou şi i-am tradus ,,Ave Maria". Apoi am început să-i vorbesc despre credinţa feţelor palide. Am încercat să prezint într-o lumină favorabilă comportamentul albilor faţă de indieni. Am încercat să nu mă exprim în cuvinte pretenţioase, elevate, ci, dimpotrivă, în cuvinte cât mai simple. I-am vorbit pe un ton cald, convingător, astfel încât vorbele mele să pătrundă în sufletul apaşului, deşi eram convins că Winnetou nu va face niciodată un lucru împotriva voinţei sale.

Karl May, Winnetou, Vol III, Ed. Corint, Bucureşti, 2003, p. 269

Citatul de mai sus este doar unul, există şi altele, poate mai evocatoare.

Tot în Winnetou, dar în volumul doi de această dată, am dat şi de următoarea poezie:

Cunoşti tu noaptea care coboară pe pământ

Cu ropot nemilos de ploaie, cu vuiet sălbatic de  vânt?

 Noaptea în care pe cer nu-i o singură stea,

 În care nesfârşitul întuneric nu se lasă străpuns de  privirea mea ?

 Oricât de-ntunecoasă noaptea ar fi , după ea zorile vor veni.

 Dormi, deci, când noaptea te-mpresoară şi lasă deoparte a grijilor povară !

 Cunoşti tu noaptea ce viaţa o răpeşte

 Când moartea spre tine se grăbeşte

 Şi lung răsună a nesfârşirii voce-amară

 Şi inima din piept de spaimă vrea să-ţi sară ?

 Oricât de-ntunecoasă noaptea ar fi , după ea zorile vor veni.

 Dormi, deci, când noaptea te-mpresoară şi lasă deoparte a grijilor povară !

 Cunoşti tu noaptea ce spiritul vrea să ţi-l ia în stăpânire

 Şi tu în zadar ţi-ai dori izbăvire

 Când şerpii inima ţi-o încolăcesc

 Şi-n al tău suflet dracii stăpânesc?

 Stai treaz , stai treaz şi nu dormi ,

 Căci zorii nu vor mai veni !

Karl May, Winnetou, Vol II, Ed. Corint, Bucureşti, 2003, p. 29  

Până în liceu, cât am citit şi alte poezii, aceasta a fost singura poezie ce am notat de bunăvoie. După aceea odată cu descoperirea unui Eminescu, a unui Coşbuc, au început înţelesurile, a început creaţia. Aş putea spune că, prin intermediul lui Karl May am dobândit o serie de concepte, multe s-au uitat, dar şi mai multe au rămas în subconştient, fiind astfel sursa indirectă a noi informaţii.