Zboară gândul obosit
privirea să-ți sărute
și-un vis se-ascunde trist
în timpul ce-i pe ducă
iar oglinda cea căpruie
cu o ramă-ntunecată
două puncte roșii poartă,
să le sorb aș vrea să pot!
nu-i mirare că parfumul
florii mele de albeață,
gâze-n jur atrage, iară!
urgisind un biet bondar...
iară clipa geme - un suspin se lasă
amintind dorita faptă,
îi pierdut între scântei
amintitul chip al ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu