Ascuns pe străzi
de ochi ferit-a
în sânul plin de găuri
un codru vechi
în noaptea ce se lasă,
sub stelele-i casă
foșnete se-aud, încet,
și-n urma-i latră
Zburat-a ziaru-n depărtare,
căldura-i călătoare
iar pernă-i caldarâmul
scuipat și plin de resturi
În sus, la geamuri a privit,
Și cerul a dorit...
Și-Oftatu-i obosit, s-a ofilit
sub bruma de cleștar
N-avut-a zaruri norocoase,
în viață soartă să-și găsească,
n-avut-a cupa de destin,
s-o umple cu-al său plin
la miezul nopții se ridică,
la căpătâi- o lumânare,
un semn de viață, trecătoare,
oglindind în sine o chemare
dar coasa-l ocolește,
în depărtare ea gonind
și/n sinea sa grăiește:
iată raiul pe Pământ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu