O părere - Raw.

Prima impresie a dragostei conştiente cred că am avut-o printr-a IX-a. Îmi plăcea foarte mult o persoană, mai exact pozele pe care mi le oferise. N-a ţinut mult; la scurt timp după aceea a intervenit, în urma unei izbucniri, urmată de o tăcere prelungită realizarea faptului că nu era decât o iluzie, un răspuns greşit la ,,Ce este între noi ?".

Cea de-a doua s-a întâmplat prin anul II de facultate. Aceasta însă fusese precedată de vreo doi ani de prietenie. Curios lucru este faptul că, între acestea a mai existat o aşa-zisă relaţie, dar, aceasta, fusese o fantezie virtuală - nu a existat sub nici un aspect.

După cum spuneam, doi ani de prietenie; doi ani de falsă prietenie sau poate, ar trebuii să spun că era vorba de o prietenie prost înţeleasă; ceva în care exista mai degrabă un schimb de păreri, gânduri, sentimente decât ceva deziteresat.

Ce mi se pare interesant e faptul că, la un moment dat, în cazul celei de-a doua, am devenit conştient de dorinţa de a trece mai departe, de a trece la următorul ,,nivel". Nu ştiu de ce dar, în urma unei discuţii, totul s-a răcit. Să fi fost vorba de un punct ultim în care, acela era rezultatul firesc sau poate că a fost vorba de ceva necunoscut şi exterior mie ? Poate că, discuţia a născut nişte îndoieli, a  creat sau a deschis nişte răni? Nici până acum nu am reuşit să ajung la un răspuns.

,,Căsătoria din interes naşte nefericiţi" - adevărat lucru. Devenind conştient de această dorinţă a mea, de a încerca şi o relaţie, am avut curajul de a -i trimite un mesaj, ,,Vrei să fii...". Nu am primit nici un răspuns. Era de aşteptat; mă aşteptam la aceasta.

În discuţiile ce au urmat, niciodată nu am mai făcut acest pas, cu toate că, la un moment dat, când am aflat că nu mi se acordă atenţie exclusivă, mi-am comunicat retragerea. Răspunsul a fost ,,epic": ,,... şi ce dacă mai vorbesc cu 2-3, ne f... cumva şi nu ştiu eu ?".

Exprimarea directă nu a rezolvat problema, doar a clarificat poziţiile.

Cu toate că  reuşeşti să-ţi dai seama de propria greşeală nu înseamnă că te şi schimbi.

A dori atenţie exclusivă este ceea ce este caracteristic şi se observă cel mai bine la un copil. Doreşte.

Cum s-a ajuns aici ? Putea fi evitată situaţia ?

S-a ajuns pe nesimţite. La un moment dat cineva punea întrebarea: ,,Pot rămâne prieteni două persoane între care a existat o relaţie intimă ?".

Consider că, prietenia, ca şi iubirea, apare pe nesimţite şi că dispare doar în timp, niciodată subit.

Dacă de la prietenie, la iubire se trece mult mai uşor, invers este aproape imposibil. Şi aceasta pentru simplul fapt că, iubirea presupune mai mult decât o simplă legătură de afecţiune, presupune împlinire. Împlinirea nu presupune şi nu se rezumă la o apropriere fizică, temporară; iubirea înseamnă că simpla existenţă a persoanei celelalte e suficientă, existenţa ei te bucură chiar dacă nu îţi este alături.

Deoarece dragostea poate fi unilaterală, a porni de la prietenie spre iubire pare mai uşor. Dar, se pierde din vedere faptul că, sentimentul neîmpărtăşit nu este întotdeauna şi înţeles. 

Prietenia, iubirea ca şi orice altceva se învaţă. Se învaţă însă involuntar. Învăţăm, spre exemplu, să renunţăm la fumat pentru că persoana iubită este alergică la fumul de ţigară, învăţăm să fim atenţi la sentimente, la spuse...

Dar, iubirea nu presupune o închisoare. Lipsa de comunicare, ca şi lipsa de sinceritate sunt cele care prevestesc finalul: despărţirea.

Nimeni nu te obligă să renunţi la fumat pentru că X sau Z este alergic. Aceasta trebuie să o faci tu singur, trebuie să realizezi că provoci suferinţă nu doar printr-o acţiune palpabilă, fizică, nu doar prinn produsul ţigării - fumul, ci şi prin indiferenţa ta. Dar, înlăturând fumatul s-ar părea că problema s-a rezolvat. Greşit! Nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Alergica persoana va lua contact va putea să ia contact fizic cu cealaltă, i se va putea apropria, dar relaţia a devenit o închisoare.

Cu toate că iubirea ar presupune un sacrificiu, acesta nu trebuie impus; sacrificăm anumite lucruri deoarece este necesar, deoarece dorim sau suntem siliţi să facem a ceasta. Dar, în iubire nu poti sili! Nu poţi sili pe cineva să te iubească, după cum nu poţi sili pe cineva să nu te iubească. 

Cum, mai nimeni nu realizează cum de se deteriorează relaţiile, consider că, comunicarea, cuvântul reprezintă puntea de legătură dintre două lumi. Empatia, simpatia nu reprezintă altceva decât nişte instrumente care fac să descrie anumite faţete ale realităţii. Cum poate simţi cineva ceea ce simte altcineva, în acelaşi fel, cu aceeaşi intensitate ? Nu se poate. Suntem diferiţi şi aşa vom rămâne.

Să revenim la discuţie, eu o iubesc. Ea nu mă iubeşte. Nu ştiu nimic despre ceea ce simte. Ţinând în mine sentimentul, nu fac altceva decât să greşesc în timp continuu. Iubirea a apărut; nefiind învăţat cu ea mă voi schimba; schimbarea va fi resimţită însă de cel puţin 2 persoane: eu şi ea. Până voi fi învăţat e posibil ca ea să nu mai aibă răbdare, să abandoneze călătoria. Şi astfel, cel care iubeşte se găseşte în faţa a două opţiuni: să mărturisească sau să ascundă.

Decizia e grea.

Oricum ar alege, totul e aparent pierdut. În cazul în care sentimentul nu-i împărtăşit, va mai fi posibilă prietenia ? Greu de spus. Dar nici în situaţia în care se ascunde nu stăm mai bine. Va interveni gelozia, se vor produce schimbări. Să presupunem că Ea îl va iubi pe El. Eu ar trebui să mă bucur; simpla-i plăcere ar trebui să-mi producă şi mie bucurie. Adevărat, dar şi a suferi din iubire trebuie învăţat!

O astfel de iubire, dezinteresată, iubire în iubire, cum s-ar zice.. e o iubire desprinsă din religie. Iubirea din poveşti e dublată de sexualitate nu de intimitate. 

În cazul în care Ea nu va fi iubită de El, ar părea că mai ai o şansă. Dar, dragul meu Eu, iubire cu forţa nu există. Făcând mişcarea, mărturisind, Ea, trădată sau refuzată, în primele clipe va căuta un substitut, aşadar vei deveni un înlocuitor.

Şi iată cum, vei suferi de două ori: odata pentru ea, odată pentru tine. Mila pentru ea, te-ar mai salva, ţi-ar da noi aripi, vei ajunge poate să găseşti puterea de-a tăcea, de-a o ajuta nepunând-o în faţa posibilităţii de a pierde şi un prieten. 

Drumul dinspre prietenie spre iubire, îl văd, deocamdată cu un singur sens. Fie ajungi la final, fie nu. Odată rostite cuvintele, poziţiile se vor schimba, iremediabil, ireparabil. În cele mai multe cazuri ea nu te va accepta. Atunci tu, dacă nu vei şti să o iubeşti pentru binele ei te vei îndepărta şi ea se va găsi fără reazim, fără sprijin, poate.

Şi iubirea are mai multe trepte, nu poate fi înţeleasă dintr-o dată. Treapta cea de sus ar fi cea în care simpla fericire a Ei te-ar umple de fericire. Chiar dacă nu e a ta, chiar dacă nu-i alături de tine. Iar de va zice: ,,Da, eşti iubit!" va rosti o minciună, pentru că, la început, nu-ţi vei da seama, eşti fericit ! Dar, vai ! ce agonie te aşteaptă... Ea-l va dori pe El, tu nu vei exista, nu ai existat. Ai pierdut orice speranţă ! Nu mai poţi fi nici prieten, nici altceva apropriat. Cel mult o cunoştinţă, un punct, o amintire. Zici că te-ai mulţumi şi cu o cunoştinţă ? Nefericitule ! Prezenţa ta-i va provoca durere; poţi zice că o iubeşti atunci când o faci să sufere ?

Să presupunem că ai tăcut, că i-ai fost alături la greu, că la bine i-ai lipsit (şi tu suferi- iubeşte şi e iubita!), dar.. atunci când va fi respinsă, dacă va fi, atunci când va suferi, dacă va suferi tu, nu vei suferi ?

Cel mult prieten. Vezi bine că, cel mai bine e să taci şi să rabzi. Să rabzi până vei ajunge să înţelegi ce-i iubirea. Dacă la rându-i te va iubi şi Ea te va aştepta. Măcar îţi va rămâne speranţa.

Vei zice că, cel puţin veţi rămâne prieteni. Greşit ! Pentru tine ea va fi iubită, pentru ea vei fi prieten ! Cine va suferi ? 

Iată aşadar ce înseamnă iubirea: o făgăduială, o glumă proastă !

Între mine şi ea, nu a fost niciuna, nici prietenie, nici iubire. A lipsit atât stratul cât şi substratul. Să mă consider fericit ? Doar timpul o va dovedi. Nu există reţete.

Am vorbit despre cum văd eu iubirea, aceasta poate fi mai grea decât prietenia. Am vorbit despre Eul cel de astăzi şi nu de cel de mâine. Există nuanţăr, există diferenţieri, dar acelea depind de cazul concret. Desigur, într-o iubire, ca şi-ntr-o prietenie intervin şi alţi factori: familia, educaţia, mediul... dar toti aceştia contribuie mai mult sau mai puţin la propria-ţi fericire.

Trei cuvinte: învăţare, răbdare şi sinceritate.

22.02. 2014